Un altfel de Moș Nicolae

Îmi plac sărbătorile, le ador pentru că îmi aduc acel sentiment de bunătate, acel sentiment că oamenii devin mai buni …parcă. Cam așa a fost și acum, adică anul acesta de Moș Nicolae. Cine ar fi crezut că se mai fac surpize așa, în plin centru al orașului?! Păi hai să îți spun că eu, nu știu cum s-a întâmplat, dar am ajuns chiar în mijlocul uneia. Și știi cum îți spuneam pe Instagram că o să îți povestesc ce am pățit…și uite-mă. Mă bucur că ai ales să citești asta, în loc să faci orice altceva.

Am decis să ies cu prietenele mele, să admirăm frumosul brad și încântătoarele lumini din centrul orașului Timișoara. Nu că nu am fi mers și de 1 Decembrie, dar parcă atunci toată lumea era agitată, în stânga și în dreapta, de parcă se dădea ceva gratis. Știu, toți erau încântați…fiecare de ce putea sau de ce găsea mai atractiv. Și am ajuns acolo, chiar sub plasa de lumini pentru…da, pentru a face poze. Hai, să nu îmi spui că nu ți-ai făcut nici o poză că nu te cred. 😀

Tot ne mișcam noi dintr-o parte în alta, ba că cineva trecea prin fața noastră, ba hai să prind așa o poză artistică, ba că nu mai știu ce…când două fete vin la noi..așa, dintr-o dată. Și fetele erau mamă și fiică. Ne întreabă dacă vrem să le ajutăm cu o surpiză pentru soțul, respectiv tatăl cu ocazia zilei de Moș Nicolae. Am zis ookkk, asta sună interesant și amuzant în același timp, și cum nu am mai luat parte la așa ceva în centrul orașului, de ce nu?

–  Și ce ar trebui să facem mai exact? le întreb eu.

– El este la coadă la gogoși, tu mergi acolo și îi spui că l-ai cunoscut sau văzut undeva și vorbești cu el diverse, iar noi îți vom lăsa plasa de cadouri și o vei aduce acolo. Noi vom sta lângă el în tot acest timp.

– Buunn. O să fie foooarte interesant asta!

Și apoi a urmat partea aia în care am început eu și prietenele mele să votăm care să meargă să facă asta. Teatru, show de improvizație. Cum eu am fost cea mai încântată de asta, ghici cine s-a dus? Într-adevăr. Am fost eu. Nu mă puteam abține din a zâmbi non-stop (Ramona, data viitoare spune stop). În timp ce mergeam cu cele două persoane spre locul „întâlnirii”, una dintre prietene îmi tot zicea că ea nu crede, că sigur e o farsă și o să mă fac de râs, cum de ne-a găsit acolo pe noi, că e o cameră ascunsă, că nu crede că se poate așa ceva.

– Ok, acum e acum. Ce să îi spunnnnn? Am emoții. -le spuneam eu prietenlor mele.

– Na hai că o să găsești tu ceva, te descurci.

Și tot stând noi acolo cu plasa de cadou (care țin să menționez că era destul de grea iar afară era foarte frig), mă tot uitam la fata aceea să îmi facă semn când să merg. Și mai amuzant a fost faptul că eu  nici măcar nu știam cui îi voi face această surpriză și mai, mai că m-am dus la o altă pesoană care stătea la o altă coadă la gogoși.

Acum urma partea interesantă, iar prietenele mele îmi dăruiau cel mai mare suport -râsetele de fundal care îmi dadeau curaj. Not. Mulțumesc, dragele mele.

Mă îndreptam către el cu o singură idee: ce să îi spun?

 

– Ceau, tu ești Bogdan?

– Ăăăă, da.

– Eu sunt Ramona, îmi pare bine. Voiam să îți cer un autograf. Te-am văzut săptămâna trecută la iUmor și ..mi-a plăcut prestația ta de acolo, și nu îmi vine să cred că te găsesc tocmai aici.

– Cred că mă confunzi. Nu am fost la nici o emisiune. (Dar în tot acest timp avea un zâmbet pe față. Era intrigat de ceea ce se întâmplă.). Nu sunt eu sigur. Nu am eu alură de actor.

– Ba da, te-am văzut eu. Știu că fiind o vedetă nu o să recunoști. Voiam doar să îți urez baftă multă.

– Mulțumesc, dar tot nu sunt eu. Poate ai greșit persoana. Uite câte persoane sunt în jurul nostru.

– Hmm..oare să mă fi înșelat eu? Posibil… (și acum a urmat partea în care fetele de lângă el au început să râdă)

– Alexandra, ce ai făcut? Ce e asta? Tu ai făcut tot?  el o întrebă pe una dintre fete.

– Nu, nu am făcut eu nimic. – răspunde ea și începe să râdă.

– Știi ce? Dacă tu nu ești de la iUmor, nici eu nu sunt o fană a ta :)))…dar am ceva pentru tine. Și îi întind cadoul iar pe fața lui se citea fericirea și parcă se bucura cu tot sufletul. Avea un zâmbet sincer, așa vreau să cred. Nu se aștepta la așa ceva. Era șocat de-a dreptul.

– Vaaaiii..nu pot să cred ce ați făcut. Mulțumesc mult. Cum naiba să rugați persoane de pe stradă să îmi dea un cadou? Doamneee…

– Mă bucur că v-am putut ajuta. La mulți ani îți doresc și o seară frumoasă.

– Mulțumesc, mulțumesc Ramona. Ai fost drăguță.

Și uite cum am fost eu un spiriduș de-al lui Moș Nicolae. Acum, eu sper să îi fi plăcut pentru că mi-a dat așa de multe emoții toată aventura asta…și cu siguranță o să o țin minte. Bine, dialogul a fost ceva mai lung decât tot ce am scris eu însă nu îmi mai amintesc exact toate cuvintele pe care le-am spus și nu aș vrea să inventez.

Și ca să vezi ce coincidență, când am ajuns acasă și m-am uitat la fotografii…cele două persoane din stânga sunt chiar acele două persoane care ne-au cerut ajutorul. Mulțumesc vouă pentru acest lucru, pentru că am putut să văd un zâmbet inocent al unui adult.

 

Niciodată nu strică să îi faci o surpriză cuiva, oricât de mică ar fi aceasta. Ea va fi apreciată, cu siguranță. 🙂 

lumini Timisoara

 

Pick one.
0

Related Post

About rammone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Îți place? Dă-i un share! :D

Read previous post:
Străinul

 Şi iar mã aşez lângã prietena mea, cea care îmi este mereu alãturi când mã simt pregãtit sã mai scriu...

Close