Străinul

Străinul

toamna cu frunze
weheartit

 Şi iar mã aşez lângã prietena mea, cea care îmi este mereu alãturi când mã simt pregãtit sã mai scriu ceva. Ştiu, i-a fost cam dor de mine, nu m-a vãzut de mult timp. Am fost plecat, am fost cu gândul departe, mi-a fost greu sã cobor cu picioarele pe pãmânt şi sã conştientizez anumite lucruri, dar singur cum sunt, mã apuc de lucrul meu preferat, scrisul. Acum o vãd tãcutã, se bucurã cã sunt cu ea. Apropie-te, aşeazã-te pe banca mea. Acum cã sunt aici, avem multe de povestit, multe de discutat, despre ce a fost şi ce o sã fie.

O nouã viaţã a început pentru noi, avem multe de trãit, multe zâmbete de oferit, multe discuţii de înfruntat. Asta nu este o problemã. Toate vin şi toate pleacã. Eşti lângã mine sã înveţi, sã trãieşti fiecare clipã, fie ea bunã, fie ea rea. O sã vezi şi singur, prietene, cã timpul nu stã în loc, el fuge şi nu poţi sã îl întorci din drum oricât ţi-ai dori tu. Sunt cam melancolică acum, mult timp a trecut pe lângã mine…parcã ieri a început, parcã ieri eram un boboc. Tu ştiu că ai energie, ştiu că ai lumea în cap, ţi-e greu sã stai pur şi simplu, sã nu faci nimic, vrei sã ieşi, sã cunoşti, sã experimentezi. Nu, nu te opresc. Dimpotrivã, mergi şi nu sta o secundã. Aşa cum timpul nu aşteaptã, aşa nici tu nu sta dupa ceva. Trãieşte momentul ca şi când e ultimul. Dar toate astea, fã-le doar atunci când ai picioarele pe pãmânt. Altfel s-ar putea sã regreţi. Pentru că visezi cu capul în nori.

Cu drag,
un străin.

Pick one.
0

Related Post

About rammone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
începuturi (II)

…nucul acela bătrân îi ascultase toate poveștile ei, fusese acoperișul de care avea nevoie. Stând acolo liniștită și fără să...

Close