începuturi (II)

începuturi (II)

…nucul acela bătrân îi ascultase toate poveștile ei, fusese acoperișul de care avea nevoie. Stând acolo liniștită și fără să se gândească la ceva anume, îi apăru brusc imaginea soțului său împreună cu o …ea. Ce ciudat, cum să se întâmple așa ceva? – se gândi ea plină de uimire și șoc în același timp. Ceva este în neregulă aici, iar eu trebuie să aflu ce se petrece cu adevărat – își spuse în gând.

Se ridică de îndată și se îndreptă către ușa de la intrare pe care avea o oglindă, și ce îi plăcea cel mai mult să facă era să își observe mișcările în timp ce mergea, pășea ca un model, se oprea, se observa și apoi se grăbea să ajungă în cameră, ca nu care cumva să o vadă cineva de afară. Nu e ca și cum vecinii ei abia puteau să vadă peste gardul înalt..dar ea omitea acest aspect. În ziua aceea purta o rochie de culoarea toamnei, ceva urme de maro închis, un fel de frunze pictate, la mâneci avea două dungi negre, iar gâtul îi era tot acoperit de o eșarfă verde, un verde închis. Îi plăcea să fie feminină, să aleagă doar rochițe colorate iar părul să îl lase într-un coc lejer, sau desfăcut.

– Dragule, ești aici? Am nevoie de tine, te rog, spuse ea oarecum încrezătoare că o să vină rapid la ea, sau cel puțin avea să îi răspundă.

Dar el nu îi răspunsese. Îl lăsase în pat când plecase din cameră. Credea că avea să îl găsească tot acolo. Dar ea nu știa un lucru important pe care avea să îl afle mult mai târziu. Îngrijorată fiind, începu să alerge prin casă, terifiată de gândul că a pățit ceva, sau…cine știe. Se duse în bucătărie, însă nu era nici urmă de el. Verifică și baia, poate rămăsese blocat și nu mai putea deschide ușa, dar nu, nu era nici acolo. Camerele de la etaj fuseseră deja verificate, nici urmă de el sau de ceva mișcat.

Frica îi intrase în corp și încerca să îi strice dispoziția perfectă pe care o avusese cu o jumătate de oră în urmă.

– Unde ești? Mă auzi? – iar glasul i se făcu din ce în ce mai moale.

Mai avea o singură soluție, iar dacă nici în locul în care se gândea că ar putea fi nu era, atunci s-ar fi dat bătută și următorul pas era să anunțe poliția. Alergă către banca din spatele casei, locul în care de obicei își bea Richard cafeaua dimineața, din simplul motiv că avea vedere la parc, și nu la agitația din oraș.

Deschise ușa și rămase blocată pentru câteva secunde. Richard al ei era cu căștile în urechi și se juca pe laptop un joc pe care și-l înstalase recent. Era sâmbătă, și bineînțeles că omul își găsise o mică ieșire din ceea ce făcea zi de zi și decisese să meargă să se relaxeze cum știa el. Lui Maggie nu îi venea să creadă, își făcuse zeci de mii de scenarii în gând, crezuse că leșinase, ba chiar îi trecuse prin minte că ar fi mers la o altă femeie. Bun scenariu, dar acesta era situat pe ultimul loc.

– Ți-ai ieșit din minți? – strigă furioasă la el.

– Bună draga mea, ce faci? Și…de ce ești așa de agitată? S-a întâmplat ceva? – răspunse el relaxat, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru el normal că nu era nimic ciudat…

– Cum adică? – răspunse Maggie. Nu îi plăcea deloc felul în care el era mereu calm, ura asta la el, dar era o ură de o persoană iubitoare și îndrăgostită. I-ar fi plăcut și ei, desigur, să fie ca și el, să nu se agite din orice motiv și să nu despice nodul în 10 alte scenarii. Era o femeie complicată, așa îi plăcea să creadă despre ea…de fapt, era cea mai iubitoare și mai înțelegătoare persoană pe care o putuse avea cineva alături, iar lui Richard îi plăcea enorm faptul că ea era mereu acolo să îl susțină și să îl mângâie în orice zi.

– Adicăăă…ce s-a întâmplat acum? A fost o urgență, sau? – spuse el mirat către ea.

– Adică știi ce, să nu te aud! – îi răspunse Maggie cu gândul că poate nu avea de ce să se enerveze, și se repezi să îl sărute.

– Cred că îmi era dor de asta, poate din acest motiv am și pierdut la jocul acesta! – zise Richard, zâmbind.

____________________________________________________________________________________

Va urma.14524374_1468056903211558_8075697340298389492_o

Cphoto: www.rd.com 

Pick one.
0

Related Post

About rammone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Începuturi…

Septembrie, 11     „Atunci când iubești, încerci să devi mai bun!” - sau cel puțin asta încerca Maggie să...

Close