Arhiva oglinzii

Zâmbește chipul cu un rid fin,
La marginea căruia domnește fericirea,
Prin lacrimile râsului îmbin,
Visele celui care-mi aduce strălucirea.

Vorbește ușor dar cu înțeles profund,
Adu-mi cuvinte ce-mi mângâie gândul,
Chiar și atunci când mâinile nu se pătrund,
Să nu-mi rămână gol precum flămândul.

Iubește lumina ochilor dimineața,
Ce te privesc duios fără dorința plecării,
Căci nimeni nu este ca gheața,
În imensa cale spre drumul fericirii. 

Rammone,

Pick one.
0
fb-share-icon20
20
fb-share-icon20

RelatedPost

Leave a Reply